Skip to content


Nuanţe (3)

Postarea prezentă este o reacție la articolul “Neoprotestanţii… vorbesc cu morţii?” publicat de Petrică Moisuc pe blogu-i în data de 21 martie 2011. În urma apariţiei a Nuanţe (1) postarea acestuia a fost retrasă. Cu toate acestea, o parte din afirmaţii mai pot fi citite aici.

Din start îi rog pe cei ce simt nevoia s-azvârlă comentarii pe azbestul discuţiei să citească şi textul de aici.

Trecând peste cusururile deja semnalate în Nuanţe (1) şi Nuanţe (2), cred că postarea lui Petrică Moisuc evidenţiază o carenţă în fundamentarea praxiologiei evanghelice.

Dacă Traian și Decebal sunt cunoscuți în istorie ca strămoși ai românilor, cred că Origen și Gică Contra ar putea fi considerați idolii sau liderii marcanți ai multor evanghelici. Și da, dacă tot vă întrebați, cei doi sunt vinovați pentru citirea lui Daniel 12.13 la căpătâiul mortului (problemă semnalată de Petrică Moisuc)!

Origen și Gică Contra, frați de cruce (și pardon de expresie) stau unul la stânga și altul la drepta multor apucături evanghelice. Ei sunt cei care au făcut ca’n teologia noastră să stăm împleticiți, picior peste picior, anchilozați, nefiind în stare să ne urnim adesea din loc…

Origen ne-a învățat spiritualizarea textelor sacre! Meteahna miroase-a naftalină și nu e brevetată de evanghelici! Am luat și noi ce e mai bun… De la renumitul teolog și până în zilele noastre spiritualizarea textelor naşte inepţii teologice şi argumentări SF.  În limbaj exegetic, eisegeză pură! Textele biblice sunt forţate, în stil securist, să spună ceea ce nu au intenţionat vreodată.

Noi cei ce-am tot curtat faimosul Sola Scriptura, ne-am trezit schilodind textele Scripturii, pălindu-le cu ghioaga spiritualizării. Alt exemplu de text schingiuit este Numeri 6.22-27. Ştie însă cineva despre ce se vorbeşte aici? Cu toate acestea pasajul răsună mereu la binecuvântarea copiilor din bisericile evanghelice.

1Corinteni 2.9 e folosit de unii pentru a descrie raiul! Și culmea, nu e vorba despre rai acolo! Dar mai contează? Vorba cuiva: nu’i adevărat, dar sună frumos!

Matei 19.14 e folosit de unii ca argument final în lupta cu mijloacele de anticoncepţie! Și credeți-mă că pentru o astfel de interpretare Jules Verne ar fi invidios.

Îi pasă însă oare cuiva că Biserica nu e totuna cu Israel, că poezia nu e totuna cu profeţia, că Vechiul Testament nu e totuna cu  Noul Testament sau că Legea nu e totuna cu Harul și că fiecare text își are contextul lui?

În ce privește fundamentarea teologiei urmând modelul lu’ nea Gică sunt multe de spus. Multe și grele. Și poate nu e nici timpul și nici locul potrivit. Pentru a fi clar: nu vorbesc aici despre scrierile apologetice.

Exemple de raţionament eronat: dacă ei au turlă şi cruce la biserică, noi am construit bănci; dacă ei au biserici, noi avem adunări sau case de rugăciune (ignor aici problemele din perioada interbelică);  dacă ei au cruce în cimitir, noi am pus stâlpi; dacă ei au batic legat la spate, noi îl legăm în faţă; dacă ei au pastor, noi punem prezbiter; dacă ei fac botez în baptistier, noi facem la râu, etc. etc.

Nu de puține ori ne-am cramponat pe formă neglijând esenţa şi ceea ce ne identifică cu adevărat! Am fugit prin mulțime cu traista goală, prăpădind conținutul, cântând cu respirația tăiată ”și înapoi eu nu voi da…”

(Doing Theology este o carte ce ne-ar putea ajuta în problemele noastre. V-o recomand!)

Totuşi, ce s-ar putea face pentru a corecta aceste scăpări evanghelice?

Share

Posted in Reacţii, Realitate.

Tagged with .


0 Responses

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.