Skip to content


Darurile miraculoase – crâmpeie cesaționiste

Într-o postare anterioară am avut o tentativă de acomodare a cititorului cu inflamabilul subiect al darurilor miraculoase. Nu am pretins exhaustivitate, ci doar am schițat un triunghi de variante: cesaționism, continuaționism și open but cautious.

În prezenta scriere m-am oprit doar la câteva vârfuri de lance din argumentarea cesaționistă. Probabil sunt mai multe. Las loc de completări!

1. Cesaţionismul nu susţine încetarea tuturor darurilor spirituale (deşi sunt şi excepţii). Nu neagă nici existenţa miracolelor. Focalizarea este mai curând pe darurile ce continuă să fie funcţionale în zilele noastre.

2. Totuşi, sfera de interes a cesaţionismului e darurile revelaţionale, mai precis profeţia, vorbirea în limbi şi interpretarea acestora, cuvântul înțelepciunii şi cuvântul cunoștinței (cnf. Romani 12.6-8; 1Corinteni 12.8-10, 28 -31). Conform taxonomiei cesaţioniste acestea sunt daruri profetice.

Potrivit Efeseni 2.20, Biserica este zidită pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. Conform proiectelor de construcţie, mai vechi sau mai noi, temelia se pune o singură dată şi deci lucrarea apostolilor şi a prorocilor ţine de perioada în care se turna fundaţia. Aşadar, prezenţa apostolilor şi a prorocilor în istoria bisericii este una provizorie.

3. Continuaţionismul relativizează suficienţa şi autoritatea Scripturii. Susţinerea continuităţii darurilor profetice induce o stare de conflict când ne relaţionăm la canonul Noului Testament.

Mulţi continuaţionişti afirmă încetarea existenţei apostolilor în zilele noastre. Din start faptul acesta presupune existenţa unei deosebiri între veacul apostolic  şi cel postapostolic  în istoria bisericii. Dar care este legătura dintre darul apostoliei şi darurile profetice? Există o problemă de coerenţă exegetică! Cum se poate afirma simultan încetarea unui dar revelaţional (darul  apostoliei) în perioada postapostolică şi continuarea altuia din aceeaşi categorie (darul profetic) în aceeaşi etapă din istoria bisericii?

4.Susţinerea continuităţii darurilor profetice ridică probleme de autoritate. Sunt daruri failibile sau infailibile? Pe de-o parte sunt cei ce afirmă existenţa unei autorităţi inferioare  profeţilor Vechiului Testament sau apostolilor Noului Testament. Pe de altă parte sunt cei ce văd orice exercitare a darului profetic ca fiind revelaţie subordonată, nu la același nivel cu Scriptura, dar provenind direct de la Dumnezeu, mesajul fiind rostit cu autoritate divină, cuvintele fiind inspirate divin.

Conform acestor afirmații, existența unor asemenea profeții poate pune la îndoială suficiența și canonicitatea Scripturii.

5. Darurile profetice sunt înțelese ca fiind failibile. Această înțelegere complică interpretarea lui Efeseni 2.20; 3.5. Dacă temelia este pusă pe lucrarea revelatoare a apostolilor și a prorocilor putem înțelege că biserica se zidește pe mesajul failibil al prorocilor? Soluția unor continuaționiști este să abandoneze unitatea profețiilor Noului Testament, vorbind despre două daruri: cel ce a contribuit la punerea fundației bisericii, dar care a încetat și altul failibil, existent și în zilele noastrea. Problema: nu există evidenţe biblice în direcţia aceasta!

Share

Posted in Reacţii, Realitate.

Tagged with , , .


One Response

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.

  1. Blogosfera Crestina says

    Daca blogul dvs se incadreaza in criterile blogosferei crestine http://blogosferacrestina.blogspot.com/ va rugam sa il inscrieti, spre folosul tuturor.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.