Skip to content


O predică bună?!

Nu de puține ori am ascultat tineri dându-și cu părerea despre predici și despre predicatori. Aud de la unii că ”popa nost’ le zice bine” sau, din contră, că ”bate capra-n gură.” M-am întrebat însă ce anume face o predică să fie bună? Ce-i face pe unii să ia bacul predicării, iar pe alții să tot dea restanțe? Posibile explicații?

Ilustrațiile! Mai ales cele ce lucrează la sentiment, cu efect spumant, înlăcrimând audiența. Puțin din Acasă TV, un dram  de sirop dulceag, puțin condiment și un tremol în voce fac predica imparabilă. Lacrima din colțul ochiului devine dovada fluidă a unei predici solide.

Momentele umoristice din timpul predicii promovate de unii ”frați comici.” Cele mai dureroase adevăruri se spun în glumă doar! Chiar și cele eterne, ar susține unii! Asta după ce ani la rând zâmbetul și voia bună erau percepute ca fiind aroganțe, aproape sinonime lepădarii de credință, aceste îndrăzniri umoristice par a fi calea spre așteptata trezire.

Vocea predicatorului, preferată fiind cea de tip ”diesel” și cu mulți decibeli. Acest gen are priză cu precădere în zonele rurale. Nu spun bine, dar spun tare! Puține idei, dar fixe!

Predicile scurte. După unii, 15-20 de minute sunt suficiente pentru o predică. E clasică deja explicația: ”o predică bună tre să fie scurtă și să acopere esențialul.”

Veleitățile lingivistice și vocabularul utilizat. În rol de cenușăreasă avem limbajul extrem de popular și argumentarea pe textul ”original.” În prima categorie sunt cei ce prizează vocabule stradale, reproducându-le apoi în glas călugăresc.

În cea de-a doua sunt cei ce pun coada la prună. Mai exact, sunt cei ce ignoră 2000 de ani dedicaţi traducerii Sfintelor Scripturi, explicând audienţei cum stau lucrurile în original, erijându-se în salvatori ai breslei.

Utilizarea imaginației? Așa mi-a fost dat să aud că ”tatăl lui Noe bătea la ușa corabiei” în ziua când  a început Potopul… Sună foarte interesant! Nu vă întristați însă! După cronologia Genezei și după matematica-mi elementară, Lameh murise cam cu cinci ani înainte de cataclism. El murise, dar Creangă nu!

Preferaţii  mei? Cei ce predică din Scripturi, organizați în expunere, plonjând în textul citit căutând o expunere fidelă acestuia.

Ai voştri?

 

 

Share

Posted in Random, Realitate.

Tagged with , , .


7 Responses

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.

  1. Flavius says

    aia cu ilustratii si momente umoristice 😀

    • ionut says

      Letală combinația! 😉

      • Flavius says

        neaparat inainte trebuie sa fie lauda si inchinare… ceea ce voi numiti frauda si intinare cred…

        • ionut says

          nu iese fum fără foc

          Și la care ”voi” te referi?

  2. Ilie Bledea says

    Eu prefer predicile expozitive care transmit Cuvântul lui Dumnezeu în aşa manieră, încât cel puţin o parte din cei ce ascultă, acceptă Cuvântul predicat ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu şi nu cuvântul unui om şi din acel moment Cuvântul acceptat începe să lucreze prin credinţă în viaţa lor. Această definiţie este în conformitate cu mărturia apostolului Pavel despre predicarea lui în Tesalonic (1Tesaloniceni 2:13) şi în conforimate cu ceea ce spune Petru în epistola lui; “dacă vorbeşte cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.” Implicaţia este evidentă, dacă nu spui Cuvintele lui Dumnezeu mai bine taci.

  3. liviu says

    sunteti buni baieti

Continuing the Discussion

  1. Am depășit suta! – Ionut Amateesei linked to this post on June 8, 2012

    […] Postare despre predici […]



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.