Skip to content


”Biblia pocăiților”

E cunoscută acuza proptită-n gîtul evanghelicilor cum că au ”altfel de Biblie,” nu-i așa? Am auzit-o și ne-am servit-o adesea!

E însă adevărată informația?

Da, este adevărată! Și asta v-o spune un baptist!

De unde vine osăbirea? Tocmai din Vechiul Testament! Acolo e nepotrivirea!

OLYMPUS DIGITAL CAMERADacă evanghelicii au doar 39 de cărți în Vechiul Testament, ortodocșii au 49 iar catolicii 46. De aici diferența!

Ce să înțelegem? Au amputat protestanții canonul Sfintelor Scripturi? Sau au protezat bisericile majoritare canonul Vechiului Testament ?

De ce avem diferența aceasta de șapte, respectiv zece cărți?

Acceptarea sau respingerea scrierilor apocrife (ascunse) dă naștere diferențelor.

Simplu de identificat problema, nu-i așa?

Totuși, cum ar trebui să privească evanghelicii textele Apocrife sau Deuterocanonice, așa cum sînt adesea alintate politic?

Ca de multe ori, evanghelicii au iubit extremele (nu doar ei) și tocmai de aici ignorarea unor scrieri gen Tobit, Iudita, Macabei, Rugăciunea lui Manase sau Cîntarea celor trei tineri.

Este însă ignoranța o soluție?

Iată un material scris de Michael Patton, un text cu răspunsuri și argumente fair play:

It may surprise you to know that I don’t have much of a problem with the Apocrypha. I enjoy reading them. As well, as a Protestant, accepting or rejecting them does not really affect my standing in my tradition (nor should it). Granted, I don’t know of any magisterial Protestant churches which have ever accepted them as canonical; if there is one, accepting the Apocrypha would not make them non-Protestant, and it certainly would not make them Roman Catholic or Eastern Orthodox. My point is that I have never felt pressure to fall in line with the Protestant tradition of rejecting them outright. I have often been intrigued by their acceptance among other Christ-fearing traditions. However, while I don’t have much of a problem with the Apocrypha, I do agree with my Protestant tradition and reject them as being a part of the Scripture. It is hard to define the Apocrypha. Sometimes they are termed “Deuterocanonical” books. This is a more politically correct or theologically neutral way to refer to them coined by Sixtus of Siena, the Jewish convert to Catholicism, in 1566. This semantic distinction has a history and rationale behind it that I will not have time to get into. I will just use the terms Apocrypha and Deuterocanonical books interchangeably. (read more)

 

Share

Posted in Random, Recomandări.

Tagged with , , , , , , .


2 Responses

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.

  1. Cristian says

    Din cate stiu, exista si deosebiri de traducere nu doar de structura, in sensul ca sunt traduse cu totul altfel decat in editia ortodoxa. La o simpla cautare pe net veti gasi o lista intreaga. Nu sunt traducator sau lingvist dar forma conteaza atunci cand vrei sa redai un anumit continut sau sens, sau dimpotriva, sa il denaturezi.

    • ionut says

      Da Cristian, există diferențe de traducere și astea nu pot fi trecute cu vederea.

      Totuși, cred că aceste diferențe sînt negociabile și ”îndreptabile” în timp. Nici unii, nici alții n-au atins perfecțiunea în materie de traducere.

      Așa cum ortodocșii au de îndreptat unele chestiuni în materie de traducere, la fel au de făcut și evanghelicii.

      Accentul meu a picat pe diferențele cu adevărat ireconciliabile, cele de structură.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.