Skip to content


Faultul ca problemă cromatică (reposted)

Ce-i faultul? Într-o fotbalistică interpretare faultul e o vină, o greșeală, un defect.

Microbistul din mine înțelege că „datul la picioare” nu-i vina cuiva, ci-i vina alergării pe același teren, sub privirea aceluiași public, după aceeași minge, la aceeași oră, în aceeași direcție, dar cu tricou de altă culoare.

Adică, faultul în el însuși este o problemă totalmente cromatică!

De-aici și glăsuirea galeriilor care vorbesc despre un „respect pentru culori”, „o iubire roș-albastră” sau care pretind o identificare tot cromatică, gen „lupii galbeni”, „cîinii roșii” etc.

Constat astfel că refuzul culorilor de-a se amesteca a dat naștere tachinărilor verbale, ranchiunelor grosolane și chiar faulturilor pe la spate!

Refuzul contopirii culorilor a dus la hăulituri tot mai parșive și tot mai imposibil de suportat auzului celor neavizați la o nefericită pătrundere pe unul din stadioanele autohtone.

Dar, dacă stau bine și mă gîndesc, mai toate meciurile au la bază apucături cromatice!

Avem jucători mai negri în cerul gurii, pe unii ce umblă cu cioara vopsită, pe alții care țin morțiș să o spună verde-n față, și de-aici se-ajunge la a vedea negru-n fața ochilor și-apoi finalizarea e cu stele verzi.

Chestia simpatică e că, indiferent de liga în care joci, vei întîlni daltoniști și sărmani suferinzi de acromazie!

Poate n-ați crezut, dar fotbalul are și el nazurile lui… Pentru un meci reușit e nevoie de oameni cu ochiul format, fără beteșug și cu o limpede căutătură!

(În urma unor intervenții tehnice, asupra blogului, am pierdut postările pe ultimele luni. N-au fost multe, ce e drept, și nici nu musteau a profunzime, dar la unele chiar țineam!

Am recuperat-o doar pe aceasta și o redau astfel blogului.)

Share

Posted in Reacţii, Realitate.

Tagged with , , , .


0 Responses

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.